1 Decembrie !

E ziua nationala, sunt liber si intru pe mess. Postez ca status un "La multi ani, Romania", si ma uit la statusul altor prieteni: unul e plecat in Germania si are la status " La multi ani Romania!!!", iar altul de aici : " Muie Romania.Rusinea de a fi roman". Ce sa inteleg? Ca e mai usor sa fii roman "afara" sau ca patriotismul e bun doar cand ai stomacul plin?
Ascult melodiile mele preferate de hip-hop patriotic , despre lupta de aici si dorinta de a fi mandru ca esti roman. Stiu ca azi suna cel mai bine, dar sunt sigur ca cei care le-au scris nu au facut-o pentru asta.
Mereu imi amintesc de diferenta de perceptie a propriei nationalitati; am cunoscut francezi care erau prea mandri ca sunt francezi sa invete alta limba straina, un cantaret american daca iese pe scena cu steagul pe umeri e aclamat la scena deschisa. In schimb, la noi se vede un steag tricolor doar la sport si azi, 1 Decembrie.
La multi ani, Romania!

Sunt blocat!

Da, sunt blocat; blocat in mine, blocat in tara asta ( de care ma incapatanez sa imi pese), blocat in rutina procurarii de bani pentru chirie, mancare si restul, blocat in rutina unui limbaj banal ce nu exagereaza prin nimic.
Imi este dor de ceva extraordinar, de ceva scos din comun, de ceva ce ma poate face sa rad cu lacrimi sau sa tip de fericire.
Am ajuns cu dorinta atat de departe incat rad in hohote la niste glume care altadata ma amuzau doar, in dorinta de a simtii ceva adanc.
Simt un blocaj datator de psihoze, de amortiri profunde ale spiritului.Simt nevoia unui bungee-jumping al mentalului, al imaginatiei si al sufletului. Atat de rar ma amuza o gluma, atat de rar imi place un film, atat... atat de rar ma entuziasmez.
M-am maturizat oare? Daca da, as da orice sa fiu din nou adolescentul ce traia totul atat de intens.
Stau si ma gandesc ca este si ceva bun in asta: nu voi muri de inima, atat de rar e ceva ce ma face sa tresar incat nu are rost sa imi fac griji.
Privesc pe geam si ma gandesc sa fie doar astenie de toamna? Sau este inceputul unei toamne din viata mea?
Cand scriu asta imi vine o idee: asa e viata; copilaria e primavara, adolescenta -vara, maturitatea -toamna iar iarna este cea caree incheie la batranete ciclul.
As vrea sa cred ca exagerez si asa e normal sa fie viata acum, dar atunci de ce am indoieli, de ce imi pun intrebari, de ce sunt blocat?

Muzica romaneasca, sa fim mandri!

http://www.youtube.com/watch?v=EKACUwP582Q&feature=related

Nu am sa plec!

Nu am sa plec pentru ca sunt prost, pentru ca inca mai cred in tara asta mica si oamenii din ea.
Nu am sa plec pentru ca inca m-ai ma emotionez cand ascult "Doamne octoteste-i pe romani" .
Pentru ca vreau sa ii dau o lectie de curaj fiului meu, am stat in picioare si am luptat , nu vreau sa ma creada un las care stie sa fuga , care asa isi rezolva problemele.
Pentru ca sunt patriot sau prost in ochii unora.
Nu am sa plec si sa las tara asta celor de azi; Romania nu e nici a hotilor, nici a politicienilor , nici a celor ce au nenorocit tara asta.
Nu am sa plec pentru ca nu e tara lor. E tara noastra!

Astea sunt armele, deocamdata.

Deocamdata...

Marea... da marea, ce altceva?

Imi era dor de mare.... nu am stiut asta pana ce nu am ajuns pe plaja; pana nu am simtit intre palme nisipul umed;pana nu am simtit cum mirosul sarat imi asalteaza imaginatia. Era tot acolo, ca intodeauna, eu plecasem; de fapt eu ma ratacisem. Ma ratacisem intr-un costum ce parea ca ma transporta departe , la mii de kilometri de mare.Ma ratacisem intr-un oras incins unde fiecare pas imi amintea de cei ce au plecat din oras.
Drumul a fost lung, parca mai lung ca niciodata ; aglomerat, parca mai aglomerat ca niciodata sau poate era doar dorinta mea de a ajunge mai repede.
Cand am ajuns, era noapte, dar o noapte vie cum numai la mare poate fi.
Am asezat cortul si am mers pe plaja...era tot acolo.
Am fost dimineata pe plaja, sa vad rasaritul; am fost pe plaja ziua, sa simt agitatia; am fost noaptea pe plaja, sa fim apropiati si sa stam alaturi ca doi prieteni vechi.
Mi-a placut si am stiut ce imi lipsea cand umblam prin orasul incins, imbracat in costum: marea... da, marea... ce altceva?

Iubesc orasul asta!

Bucuresti- capitala europeana si locul cu cele mai multe gauri in asfalt. Daca nu era capitala, trebuia sa fie; reprezinta cel mai bine Romania. Romania e tara contrastelor, carute langa Porsche e ceva normal; dar despre Romania altadata, azi Bucuresti.
Sunt unul din romanii care au vazut cam toata tara, cu bune si cu rele. Am mancat ciorba ardeleneasca in Sebes, am vazut mai multe masini cu numar strain decat de Romania in Arad, am admirat organizarea Timisoarei, am vazut cele mai frumoase ornamente de sarbatori in Campia Turzii, m-am ratacit pe strazile cu sens unic din Galati si am ramas uimit de imaginea Clujului noaptea privit de pe Dealul Feleacului, am ratacit prin Copou incercand sa-l aud pe Eminescu in Iasi, m-am bucurat de fiecare data cand am ajuns in Constanta la mare; dar iubesc Bucurestiul.
Aici e locul unde se intampla tot. Recomand de fiecare data celor care vin prima data in Bucuresti sa il vada noaptea, orasul asta e superb noaptea. Sa stai pe scari la mausoleu in Parcul Liberatii si sa privesti lung spre parcul luminat si in spate departe vezi silueta inconfundabila a Casei Poporului; sa te plimbi noaptea la Universitate, la statui, ascultand tinerii care se plimba tinandu-se de mana; sa mergi in Herastrau sa inconjuri lacul in timp ce incerci sa intelegi de ce e atat de pustiu uneori; sa mergi in Cismigiu de Craciun sa scuturi crengile de brad pline de zapada in parul iubitei; sa stai seara la balcon cu sotia in brate pe Mihai Bravu ascultand zumzetul orasului; sa iesi noaptea sa traversezi orasul ca sa mananci o shaorma la Dristor, stiind ca acolo e cea mai buna; sa mergi macar o data in discotecile din Regie inconjurat de colegii de facultate; sa te plimbi de-a lungul Dambovitei urmand cursul ei plin de atatea povesti; sa fii surprins de o ploaie de vara pe Kogalniceanu alergand la un film; sa ramai uimit cand descoperi o biserica veche in centrul orasului pe nu stiu ce straduta; sa ramai blocat la semafor privind florile de pe trotuar...
Toate astea si multe altele inseamna Bucuresti.

Romania nu e Grecia... sau e?

Am auzit in urma cu ceva zile un reportaj,putin ironic, putin caustic, despre declaratia presedintelui Basescu, si anume ca "Romania nu e Grecia".De fapt, se incerca sa se explice de ce nu vom ajunge in situatia Greciei.Acolo au avut parte de un guvern, in parte las si in parte poate prea populist. Nu au vrut sa supere pe nimeni si au preferat sa duca tara la fund decat sa se duca ei. Si acum stim cu totii unde sunt...Acum suntem unde erau ei cu cateva luni in urma; diferenta e ca noi avem un guvern, poate incapatanat, poate unul care stie ce face.Insa noi facem greva si manifestatii,"sa cada guvernul, dom'le".Cred ca e clar ce au raspuns grecii cand au fost intrebati ce ar fi preferat sa faca guvernul lor......
Am spus-o si o repet: problema e ca avem prea multe partide. Stiu, care e legatura, nu?Legatura e ca, daca aveam doua partide, poate aveam si noi, romanii, rabdare macar patru ani cu un guvern.Apoi nu eram multumiti , alegeam cealalta varianta. Asa unii sunt la guvernare, altii ii sprijina cand vor, iar altii sunt in opozitie doar cand e rau. Depinde de noi sa dovedim ca ," Romania nu e Grecia". Sa dovedim ca suntem mai destepti ca ei, sau macar mai rabdatori. Sa incercam sa fim solidari cu guvernul, e mult si suna a comunism. Dar putem sa incercam sa intelegem ce se intampla sau macar sa ii lasam sa termine ce au inceput.
Asa ca, Romania nu e Grecia... sau e?