Sunt blocat!

Da, sunt blocat; blocat in mine, blocat in tara asta ( de care ma incapatanez sa imi pese), blocat in rutina procurarii de bani pentru chirie, mancare si restul, blocat in rutina unui limbaj banal ce nu exagereaza prin nimic.
Imi este dor de ceva extraordinar, de ceva scos din comun, de ceva ce ma poate face sa rad cu lacrimi sau sa tip de fericire.
Am ajuns cu dorinta atat de departe incat rad in hohote la niste glume care altadata ma amuzau doar, in dorinta de a simtii ceva adanc.
Simt un blocaj datator de psihoze, de amortiri profunde ale spiritului.Simt nevoia unui bungee-jumping al mentalului, al imaginatiei si al sufletului. Atat de rar ma amuza o gluma, atat de rar imi place un film, atat... atat de rar ma entuziasmez.
M-am maturizat oare? Daca da, as da orice sa fiu din nou adolescentul ce traia totul atat de intens.
Stau si ma gandesc ca este si ceva bun in asta: nu voi muri de inima, atat de rar e ceva ce ma face sa tresar incat nu are rost sa imi fac griji.
Privesc pe geam si ma gandesc sa fie doar astenie de toamna? Sau este inceputul unei toamne din viata mea?
Cand scriu asta imi vine o idee: asa e viata; copilaria e primavara, adolescenta -vara, maturitatea -toamna iar iarna este cea caree incheie la batranete ciclul.
As vrea sa cred ca exagerez si asa e normal sa fie viata acum, dar atunci de ce am indoieli, de ce imi pun intrebari, de ce sunt blocat?

Muzica romaneasca, sa fim mandri!

http://www.youtube.com/watch?v=EKACUwP582Q&feature=related